Gabriel Cotabiță s-a impus ca una dintre vocile definitorii ale muzicii românești pop-rock și ușoare. Născut la Craiova în 1955, a crescut într-o perioadă în care scena muzicală din România se transforma constant, iar publicul devenea mai deschis spre sonorități moderne. A studiat inginerie, însă atracția pentru scenă și pentru exprimarea artistică a fost mai puternică decât o carieră tehnică.
Debutul lui muzical nu a fost întâmplător, ci rodul multor repetiții, al dorinței de a evolua și al unei ambiții care i-a definit întreaga viață. Prima sa apariție notabilă pe scenă a avut loc în jurul anilor ’70, alături de trupa Redivivus, iar de acolo totul a început să prindă contur.
Perioada timpurie l-a ajutat să își descopere vocea caldă, versatilă, puternic recognoscibilă. A experimentat mult, a cântat rock, baladă, pop melodic și a înțeles rapid că succesul vine atunci când nu rămâi blocat într-un registru. Evoluția sa s-a construit organic, din scenă în scenă, din piesă în piesă.
A fost remarcat de colegi, dar mai ales de public, care l-a perceput ca pe un artist autentic, conectat la emoție. În scurt timp a început colaborarea cu alte formații, ceea ce i-a deschis drumul spre un nume pe care astăzi îl cunoaște toată lumea.
Vocea sa a devenit un reper, iar stilul interpretativ s-a maturizat odată cu experiența scenică. Gabriel Cotabiță a continuat să își croiască drumul, rămânând constant într-un punct în care muzica reprezenta mai mult decât un job: însemna identitate, sens, expresie artistică.
De la Redivivus la Holograf: începuturile unei cariere solide
Perioada în care Gabriel Cotabiță a activat în formațiile Redivivus și ulterior Holograf este esențială pentru înțelegerea parcursului său muzical. Tânărul cu voce puternică și prezență scenică naturală a atras rapid atenția industriei. Alăturarea la Holograf, una dintre trupele care aveau să devină reper pentru rock-ul românesc, a reprezentat pentru el un pas imens. Cu această trupă a înregistrat primul album și a cucerit scena marilor spectacole și festivaluri.
În acei ani, Gabriel Cotabiță a învățat ce înseamnă disciplina artistică, repetițiile zilnice, turneele prelungite și presiunea publicului. A cântat atât în fața studenților din țară, cât și pe scene mari, unde luminile și energia mulțimii creau o atmosferă imposibil de uitat. Această etapă l-a format ca performer complet.
Trecerea sa de la rock la muzică ușoară nu a fost o renunțare, ci o transformare. A înțeles că versatilitatea îl poate duce mai departe, că publicul se schimbă, iar artistul trebuie să evolueze odată cu el. Astfel a început să creeze un stil propriu, melodic, emotiv, cu refrene ușor de reținut și interpretare intensă.
Șlagăre, festivaluri, turnee: perioada de maximă expunere
După perioada Holograf, Gabriel Cotabiță s-a orientat spre o carieră solo. A început să compună și să interpreteze piese mai soft, mai aproape de zona pop. Muzica lui a intrat în rotație radio, a cântat intens pe litoral, în țară și peste hotare. A participat la Festivalul Mamaia și la numeroase competiții unde a fost premiat pentru voce, interpretare și originalitate.
În această etapă apar melodii care devin rapid îndrăgite de public. Baladele lui transmit emoție curată, în timp ce piesele ritmate surprind energia specifică anilor ’90 și începutului de 2000. Albumele lansate în perioada sa solo includ titluri cu tematică romantică, nostalgic-reflexivă, uneori cu influențe rock, alteori cu inserții pop moderne.
Printre cele mai cunoscute piese ale sale se remarcă:
- „Noapte albastră”
- „Mai mult decât un sfârșit”
- „Dă-mi o șansă”
- „Ave Maria”
- „Prizonier”
- „Viața e un cazino”
Cotabiță nu a creat doar hituri, ci și spectacole memorabile. A știut întotdeauna să transmită emoție și să ofere publicului sentimentul că fiecare concert este unic, irepetabil. A cântat cu intensitate, cu patos, cu un timbru care rămâne imposibil de confundat.
VH2, concerte și reinvenții: un artist care nu a stagnat
Un alt moment important în cariera lui Gabriel Cotabiță este fondarea trupei VH2. Alături de Mihai Pocorschi, a construit un proiect muzical modern, energic, potrivit pentru scena live. VH2 a avut un succes remarcabil, atrăgând o nouă generație de ascultători. Piese precum „Dacă n-ai fi tu”, „Iubire fără rost” sau „Pleacă” au devenit repere ale muzicii românești contemporane.
VH2 a însemnat pentru Cotabiță:
- revenire într-o zonă rock-pop modernizată
- concerte mari, energice, cu public tânăr
- colaborări noi cu artiști și producători
- reîmprospătarea repertoriului și a imaginii muzicale
Această etapă demonstrează că un artist poate trece prin decenii fără să își piardă identitatea. Cotabiță nu s-a limitat la gloria trecutului, ci a continuat să creeze, să inoveze, să caute noi forme de expresie.
În paralel, a lucrat ca prezentator TV, a organizat festivaluri, a descoperit și susținut talente noi. A fost un om al industriei, nu doar un solist, un profesionist implicat în tot ce înseamnă producție muzicală.
Moștenirea muzicală: ce rămâne după o viață dedicată scenei
Gabriel Cotabiță rămâne un simbol al muzicii românești. Melodiile sale sunt ascultate și astăzi, pe radio, în playlist-uri, la evenimente, în restaurante și chiar de tinerii care îl descoperă pe YouTube sau pe platformele de streaming. Moștenirea sa nu stă doar în numărul de piese, ci în emoția pe care a transmis-o generații la rând.
Impactul său se simte în:
- versatilitatea stilistică: de la rock la pop
- spectacole memorabile, pline de expresivitate
- timbrul vocal unic, cald, puternic
- contribuția la crearea și promovarea altor artiști
- rezistența în timp a repertoriului
Gabriel Cotabiță a dovedit că drumul unui artist nu este liniar, ci plin de etape, curaj, schimbare și muncă. A inspirat și inspiră în continuare artiști tineri, iar publicul îl păstrează în inimă.
Un artist trăiește atât timp cât muzica lui este ascultată. Gabriel Cotabiță a lăsat în urmă albume, piese, concerte și o poveste muzicală completă, impresionantă, construită prin dedicare și talent real. Dacă vrei să îl înțelegi cu adevărat, ascultă piesele care au definit cariera sa, urmărește evoluția lui de la rock la pop și pune în perspectivă forța unei voci care a marcat cultura românească.
E important să apreciem artiștii care au construit istorie și să învățăm din parcursul lor: perseverență, autenticitate și dragoste pentru public. Muzica lui rămâne un reper și o invitație la trăire, la emoție, la artă sinceră.